Ciao fetele....
In primul rand multumim de urarile de bine, de telefoanele/ sms-urile primite ....si nu in ultimul rand ca ne-ati fost alaturi cu gandul in acele zile in care aveam impresia ca imi pierd mintile....
Va povestesc acum cum a decurs totul si mai tarziu o sa descarc niste poze ca sa ma laud cu papaciosul meu mic.....
Martea trecuta m-am internat , m-a vazut medicul si am fost trimisa pe sectie pana a doua zi dimineata. In ziua respectiva mi s-au recoltat analize si am facut echografii. La ultima ecografie de seara medicul m-a intrebat daca am dureri pentru ca aveam contractii....dar eu nu simteam nimic. Asa ca din acel moment nu am mai avut voie sa ma dau jos din pat si m-au trecut pe tratament injectabil de oprire a contractiilor. Miercuri dimineata m-au dus la sala m-au pregatit si la 10 am intrat pentru cezariana. Pana la sa-l scoata pe Serban eu m-am panicat ca nu puteam respira de emotii, mi-a scazut tensiunea, m-am speriat mai tare, dar medicul anestezist a fost pe faza si m-a scos din starea aia asa ca la 10.20 Serban a luat prima gura de aer, iar eu am fost lucida si l-am auzit cum tipa, memorand fiecare scancet. A plans cateva minute bune, mi l-au dat sa-l pup. Din secunda aia m-am indragostit de el si simteam cum il iubesc tot mai mult cu fiecare secunda care trece. L-am vazut cum l-au spalat, le-a "botezat" pe fete cu un pisu....il priveam si inca nu-mi venea sa cred ca el e acolo, ca in urma cu cateva secunde ma batea in burtica cu manutele si piciorusele, iar acum se misca si tipa in mainile asistentelor. L-am mai pupat o data si l-au luat in salonul pentru nou nascuti. Eu am ramas pe masa si ma rugam sa treaca ziua mai repede ca sa il vad pe pitic.
DUpa ce m-au cusut m-au dus la terapie intensiva si am adormit putin. Apoi a venit Bebe si a inceput cosmarul meu. Mi-a spus ca l-a chemat medicul neonatolog si ca ar fi ceva probleme cu Serban. A luat 9 initial la nastere, dar dupa 15 minute a facut o cadere si a primit nota 7. Nu stiau exact de la ce era caderea aia, asa ca au inceput sa-i faca analize. Mi-a aratat poze cu el...era la reanimare, cu branula in manute, cu oxigen la nasuc, hranit prin sonda din nasuc, pus intr-un incubator. Am crezut ca pica cerul peste mine....nici macar nu eram in stare sa intreb de ce....stiu doar ca am incercat sa nu plang ca sa nu il agit nici pe Bebe pt ca il vedeam ca era si el ingrijorat. Mi-a zis ca la 5 poate merge din nou la el sa vorbeasca din nou cu medicul. Pe la 7 am primit din nou vesti. Era stabil, inca la incubator, papase lapte praf si era mai linistit. Se asteptau rezultatele la analize. Era deja pe antibiotic pentru ca era vorba de o infectie, dar nu stiau exact ce....
M-am mai linistit. Am cerut sa ma ridic din pat , m-au ajutat asistentele si am inceput sa fac miscare cat puteam de mult ca sa pot pleca a doua zi pe salon in ideea de a nu sta prea mult departe de Serban. SPre seara tati mi-a dat mesaj ca se pune la nani. Mi s-a parut suspect ca nu suna cum face de obicei asa ca l-am sunat si m-am speriat. Avea o voce sfarsita asa ca nu m-am gandit decat ca l-au sunat si i-au spus ca a murit piciul si ca el nu stie cum sa-mi dea vestea pana a doua zi. Am inceput sa rog asistentele sa sune la terapie la nn sa se intereseze de pitic....pana am primit vesti am crezut ca mor.
A doua zi , joi , m-au dus pe salon , mi-am lasat lucrurile si am plecat la terapie intensiva. Asistentele mi-au explicat cum se procedeaza in acest caz ....lasau mamicile sa vina din 3 in 3 ore la pitici sa-i vada, sa vorbeasca cu ei, sa se mulga si apoi asistentele le dadeau sa pape. AM avut putin colostru in acea zi, ceea ce se adunase pe timpul sarcinii, dar a fost bun si ala, ca i l-au dat...apoi pana sambata noapte mergeam la 3 ore la el si il priveam doar, ma lasau sa-l magai putin, vorbeam cu el si ma rugam la Dumnezeu sa il faca bine. Era intepat peste tot, branula din capusor i-o schimbau la 6 ore....dar el saracutul a suportat totul....mai slaba de inger am fost eu care plangeam cand il vedeam asa si as fi facut orice numai sa nu fie in starea aia.....dar Dumnezeu si-a arata bunatatea repede....si sambata noaptea ( chiar de ziua bunicului meu,.....si nu a fost o simpla coincidenta, zic eu) a inceput sa-mi vina lapticul. La inceput m-am muls cateva picaturi...a doua zi dimineata mai mult...si tot asa....astfel incat ii dadeau laptic de la mine si putina completare. Eram in culmea fericirii.....din acel moment am inceput sa fiu optimista si nu m-am mai intristat deloc....asteptam sa vina ora cand sa merg la el, sa-l vad. DOar privindu-l simteam cum vine laptic tot mai mult si mai mult. Duminca dimineata la 6 cand mi-au spus ca mi-l dau la san am murit si am inviat. Prima data cand il tineam in brate..... il puteam mangaia in voie si il pupam intr-una....ma uitam la el si simteam ca e si el fericit langa mine. Ma prindea de deget si nu-mi mai dadea drumul....si chiar daca avea "ochelari " la ochisori ca era pus la lampa pentru icter ii vedeam privirea si ochisorii care m-au fermecat din prima clipa in care l-am vazut. Nu a papa prea mult....dar faptul ca l-am tinut langa mine mi-a ridicat si mai mult moralul.....La 9 a papat iar la san ....20 ml si pana al 12 nu a mai avut nevoie de completare.....eram fericita la maxim....la 12 cand m-am dus din nou la el...mi-au spus sa-mi strang bagajele si sa ma mut cateva ore in alt salon ca la 2 mi-l dau si mi-l lasa in salon cu mine..In perioada asta a veit Bebe cu Iancu si mama la spital si am stat afara la aer si le-am dat vestea cea mare....urma sa nu ma mai despart de puiul meu.....insemna ca e bine....
Duminca am avut norocul sa raman singura in salon si peste noapte nu au mai adus pe nimeni ...asa ca primele noastre momente impreuna nu au fost tulburate de nimeni si nimic....ne-am iubit, ne-am dragalit, am papat, am dormit, iar ne-am iubit si tot asa.....A mai stat la lampa pana marti dimineata cadn ne-au dat drumul acasa.....incepuse sa-i mearga tot mai bine...a luat in greutate, astfel ca la iesire am avut cu 10 grame mai putin decat greutatea avuta la nastere.
De marti suntem acasa.....si va spun cu mana pe inima ca niciodata nu am simtit mai bine acel...home sweet home...E atat de cuminte ca nici nu spui ca am un bebe mic in casa....doarme si papa....iar cand e treaz se uita la noi cu cea mai mare curiozitate....Mormaie de placere la tzitzi...se bucura cand Iancu il pupaceste si ne rasplateste cu zambete din plin....e iubit de toata lumea....si ne iubeste asa cum stie el sa o faca mai bine...Acum ca toate au trecut suntem mai linistiti....momentele alea sunt undeva departe.....si nu stiu cum sa-i multumesc lui Dumnezeu ca suntem bine....ca suntem toti 4 impreuna acasa si ne bucuram de fiecare clipa petrecuta impreuna.
Iancu ...il iubeste enorm....il dragaleste toata ziua si se implica foarte mult. Si il protejeaza....si nu va spun ca se lauda cu el afara la toata lumea....Deja i-a gasit si porecla....ii spune Babibi...
Azi vine si preotul sa ne citeasca si sa iesim la plimbari. Abia astept sa ies cu puii mei.....sa arat la toata lumea ce comori am ....
Ieri a fost si medicul de familie. L-a vazut si mi-a spus ca e un copil perfect normal.....iar ceea ce s-a intamplat e .....un fel de complicatie la cezariana.....copii nascuti asa nu depun efort pentru a-si elibera caile respiratorii de lichidul amniotic si atunci....in functie de momentul cand e scos din burtica si manevrat....moment care tine de sansa....se poate intampla ceea ce s-a intamplat.....mi-a explicat extrem de frumos.....si daca primeam aceeasi explicatie si in maternitate ( desi doctorita care s-a ocupat de Serban a fost extrem de atenta cu el si cu mine) poate ca nu mai eram atat de disperata in acele momente....dar oricum nu mai conteaza nimic....important e ca Serban e bine, e sanatos, papa si doarme bine...ca suntem acasa si ca lucrurile intra in normal. Suntem fericiti si impliniti si asta e cel mai important.
Peste 2 luni doar vom merge la cardiolog sa facem o echografie sa vedem daca s-a inchis capacelul care face legatura intre atrii. Acelasi lucru l-am facut si cu Iancu
Eu spre bucuria mea ma simt extraordinar de bine, de parca nu as fi operata.....sunt vesela toata ziua.....si nu ma mai satur de Iancu si de Serban....Iar cand ii vad cum comunica intre ei....nu pot decat sa ma bucur.
Revin si cu poze mai tarziu....acum ma pregatesc sa-l primim pe preot...
Va pupam....si ne auzim mai tarziu...
....este indragostit de Romania... 
si nu stiu cum sa ma invart...si nu prea stiu exact ce hartii imi tb ptr Darius
in cateva zile la scoala-gradi....uuuuuuuuuu 
]....si sunt f multumita....intra un kg de apa inauntru,are separat un recipient de apa...de aceea prefer sa-mi strang multe....ac sa am ce calca....si intr-adevar este acum o relaxare sa calc!!!acum....cat curent consuma...habar nu am....dar cred ca mult.....asta ar fi dezavantajul!!!! 
am vazut eu ca au crescut ffffff mult din martie!!!dar m-am gandit ac este din cauza ingrasamantului.... 
ma gandesc ca poate are nevoie de odihna...